vlăstarsubstantiv
vlăs-tar
Definiții
substantiv neutru
1Lăstar tânăr care crește din rădăcina sau din tulpina unui copac sau arbust; odraslă.
„Primăvara, vlăstarul a încolțit lângă trunchiul bătrânului stejar."
substantiv neutru
2Figurat: copil sau descendent al unei familii, urmaș.
„El este ultimul vlăstar al unei vechi familii boierești."
Gramatică
Pluralul este vlăstare, iar la genitiv-dativ singular: vlăstarului. Este un substantiv de origine latină.
Expresii și locuțiuni
vlăstar al neamului — urmaș al unei familii, continuator al neamului
Etimologie
Din latină *blastarium, derivat din blastema (lăstar, odraslă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'v': vlăstar, nu 'vlastar'.