lăstarsubstantiv
lăs-tar
Definiții
substantiv masculin
1Ramură tânără care crește din rădăcina sau din trunchiul unui copac, arbust sau viță de vie.
„Primăvara, vița de vie a dat lăstari noi."
substantiv masculin
2Lujer tânăr și subțire al unei plante, care se dezvoltă dintr-un mugure.
„Lăstarii de salcie s-au înrădăcinat ușor în pământul umed."
Gramatică
Pluralul este 'lăstari', iar articulat hotărât singular este 'lăstarul'. Se folosește și cu sens figurat pentru a desemna ceva tânăr și plin de vitalitate.
Sinonime
mlădițăvlăstarlujerodraslă
Expresii și locuțiuni
a da lăstari — a înmuguri, a crește lăstari noi (despre plante); figurat, a se dezvolta, a înflori
Etimologie
Din slavă (veche) 'lastъ' sau din bulgară 'lastar', cu sensul de ramură tânără.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'l' și cu 'a' după 'st': lăstar, nu 'lastar' sau 'lăstăr'.