supleantsubstantiv
su-ple-ant
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care ține locul altcuiva într-o funcție, într-o activitate; înlocuitor.
„Profesorul supleant a predat lecția în lipsa titularului."
adjectiv
2Care ține locul altcuiva; de rezervă, suplinitor.
„Un membru supleant al comisiei a semnat procesul-verbal."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: supleantă, supleanți, supleante.
Sinonime
suplinitorînlocuitorsubstitut
Etimologie
Din franceză suppléant, latină supplens, supplentis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 's' și cu 'e' după 'pl': su-ple-ant. Nu confunda cu 'suplimentar'.