criticsubstantiv/adjectiv
cri-tic
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care analizează și apreciază operele de artă, literare sau științifice, publicându-și părerile.
„Criticul de film a scris o recenzie elogioasă pentru noul lungmetraj."
adjectiv
2Care se referă la o situație foarte gravă sau periculoasă, care poate duce la o criză.
„Starea pacientului este critică, dar medicii sunt optimiști."
adjectiv
3Care exprimă o judecată severă, care găsește defecte sau care pune la îndoială.
„Profesorul a fost foarte critic cu tema mea, dar m-a ajutat să mă îmbunătățesc."
Gramatică
Ca adjectiv, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul: critică, critici, critice. Ca substantiv, are forme de feminin: critică (pentru persoane de sex feminin).
Expresii și locuțiuni
a fi la un pas critic — a fi într-o situație foarte periculoasă sau dificilă
masă critică — cantitatea minimă necesară pentru a declanșa o reacție în lanț (în fizică) sau numărul minim de persoane pentru a produce o schimbare
Etimologie
Din franceză critique, latină criticus, greacă kritikos (care judecă).
Se scrie corect: Se scrie cu doi i la plural: critici. Nu confunda cu 'critică' (substantiv feminin) și 'critică' (adjectiv feminin).