lăstăriverb
lăs-tă-ri
Definiții
verb intranzitiv
1A scoate lăstari, a da lăstari (despre plante); a înmuguri, a odrăsli.
„Trandafirul a început să lăstărească după ploi."
verb intranzitiv
2A se înmulți prin lăstari, a se răspândi vegetativ.
„Zmeura lăstărește mult în solul umed."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a. Forme: eu lăstăresc, tu lăstărești, el lăstărește, noi lăstărim, voi lăstăriți, ei lăstăresc. Participiu: lăstărit. Gerunziu: lăstărind.
Expresii și locuțiuni
a lăstări din rădăcină — a da lăstari de la bază, a se regenera
Etimologie
Din substantivul 'lăstar' (din slavă sau bulgară), cu sufixul verbal '-i'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'l' și cu 'ă' înainte de 'r': lăstări. Nu confunda cu 'lăstari' (substantiv, plural de la 'lăstar').