lărmuiverb
lăr-mui
Definiții
verb intranzitiv
1a face zgomot mare, a produce larmă; a gălăgii
„Copiii lărmuiau în curtea școlii."
Gramatică
verb de conjugarea a IV-a, forme: eu lărmuiesc, tu lărmuiești, el lărmuiește; participiu: lărmuit
Sinonime
gălăgiizgomotahărmălăitălăzui
Etimologie
din larmă (zgomot) + sufixul -ui
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: lărmui, nu lîrmui.