Definiții
verb tranzitiv
1a lega pe cineva sau ceva cu un lanț, a pune în lanțuri
„Au lănțuit câinele de poartă ca să nu fugă."
verb reflexiv
2a se lega cu lanț, a se înlănțui
„Munteanul s-a lănțuit de stâncă pentru a urca mai ușor."
verb tranzitiv (figurat)
3a lega strâns, a face ca ceva să fie dependent de altceva
„Interesele economice lănțuiesc cele două țări."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugare: eu lănțuiesc, tu lănțuiești, el lănțuiește, noi lănțuim, voi lănțuiți, ei lănțuiesc. Participiul: lănțuit. Gerunziu: lănțuind.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: lănțui, nu lînțui. Atenție la diacritice: lănțui, nu lanțui.