lălăiverb
lă-lă-i
Definiții
verb tranzitiv
1A cânta sau a fredona o melodie fără cuvinte, prelungind sunetele, de obicei într-un mod monoton sau plictisitor.
„Bunicul lălăia un cântec vechi pe prispa casei."
verb intranzitiv
2A vorbi sau a spune ceva într-un mod lent, prelungit, fără conținut important, de multe ori pentru a amâna sau a nu răspunde direct.
„Nu mai lălăi atâta, spune odată ce ai făcut!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu lălăi, tu lălăi, el lălăie, noi lălăim, voi lălăiți, ei lălăie. Participiul: lălăit. Gerunziul: lălăind.
Expresii și locuțiuni
a o lălăi — a vorbi mult și fără rost, a amâna sau a nu spune lucrurile pe șleau
Etimologie
Formă expresivă, probabil de origine onomatopeică, care imită sunetele prelungite ale cântecului sau ale vorbirii lente.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior, nu cu î: lălâi este greșit. Atenție la diacritice: lălăi, nu lalai.