lăfăiverb
lă-făi
Definiții
verb reflexiv
1a se întinde comod, a se tolăni, a se odihni în voie, adesea cu senzație de plăcere
„După prânz, pisica se lăfăie în soare pe pervaz."
verb reflexiv
2a trăi în belșug, a se bucura de bunăstare, a duce o viață ușoară
„Se lăfăie în lux de când a moștenit averea bunicului."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu mă lăfăi, tu te lăfăi, el/ea se lăfăie, noi ne lăfăim, voi vă lăfăiți, ei/ele se lăfăie. Participiu: lăfăit. Gerunziu: lăfăindu-se.
Expresii și locuțiuni
a se lăfăi în pat — a rămâne în pat mult timp, fără să se scoale, de plăcere
Etimologie
Din slavă (probabil bulgară) 'lafai' sau din turcă 'laf' (vorbă, fleac), cu sensul de a vorbi mult, apoi a se întinde comod.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'l' și cu 'â' în interior: lăfăi. Nu confunda cu 'lăfăit' (participiu) sau 'lăfăială' (substantiv).