desfătaverb
des-fă-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A produce o plăcere deosebită, a încânta, a fermeca simțurile sau sufletul cuiva.
„Muzica clasică o desfăta pe bunica în fiecare seară."
verb reflexiv
2A-și face o plăcere deosebită, a se bucura intens de ceva, a se delecta.
„Copiii se desfătau privind focul de artificii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu desfăt, tu desfeți, el/ea desfată. La perfect compus: am desfătat. Participiul: desfătat.
Expresii și locuțiuni
a se desfăta cu ochii — a privi cu mare plăcere ceva frumos
Etimologie
Din slavă (desiti, desfăta) sau din latină populară, cu sensul de 'a încânta'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'f': desfăta, nu 'desfata'. Atenție la diacritice!