junețesubstantiv
ju-ne-țe
Definiții
substantiv feminin
1Starea sau perioada vieții în care o persoană este tânără; tinerețe.
„În junețe, bunicul meu era cel mai bun alergător din sat."
Gramatică
Formă literară, folosită mai ales în texte poetice sau arhaice; sinonim cu tinerețe.
Expresii și locuțiuni
în floarea juneții — în perioada tinereții, când cineva este plin de vigoare
Etimologie
Din latină 'iuventus, -utis' sau din italiană 'giovinezza', prin intermediul slavonei sau al limbii române vechi.
Se scrie corect: Se scrie cu 'j' la început și cu 'ț' în interior, nu 'junete' sau 'junețe' cu 'i' după 'ț'.