tinerețesubstantiv
ti-ne-re-țe
Definiții
substantiv feminin
1Perioada vieții între copilărie și maturitate, caracterizată prin vigoare, energie și prospețime.
„În tinerețe, bunicul meu a călătorit prin toată Europa."
substantiv feminin
2Însușirea de a fi tânăr; aspect sau stare specifică vârstei fragede.
„Fața ei radia de tinerețe și bucurie."
substantiv feminin
3Ansamblul tinerilor dintr-o comunitate sau dintr-o țară (folosit adesea cu sens colectiv).
„Tinerețea satului s-a adunat la căminul cultural."
Gramatică
Formă de plural rar folosită, mai ales în expresii poetice sau în sensuri figurate. Este un substantiv abstract, derivat de la adjectivul 'tânăr'.
Sinonime
tinerescvârstă fragedăprospețimeverdețe
Expresii și locuțiuni
a-și petrece tinerețea — a trăi perioada tinereții într-un anumit loc sau mod
fântâna tinereții — legendă despre o apă care redă tinerețea; simbol al reîntineririi
Etimologie
Din latină 'teneritia' sau format în română de la 'tânăr' cu sufixul '-ețe'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'ț', nu 'tinerețe' cu 'i' după 'ț' (greșit: tinereție). Atenție la forma articulată: 'tinerețea'.