bătrânețesubstantiv
bă-trâ-ne-țe
Definiții
substantiv feminin
1Perioada vieții după tinerețe, când omul îmbătrânește; vârsta înaintată.
„La bătrânețe, oamenii își doresc liniște și sănătate."
substantiv feminin
2Starea sau caracterul unei persoane bătrâne; senectute.
„Bătrânețea aduce înțelepciune, dar și oboseală."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este rar și se referă la manifestări ale bătrâneții.
Sinonime
senectutevârstă înaintatăbătrânime
Expresii și locuțiuni
la bătrânețe — în perioada bătrână a vieții
bătrânețe fericită — o bătrânețe liniștită și împlinită
Etimologie
Din latină *veteranitia*, derivat din *veteranus* (bătrân), prin intermediul formei populare românești.
Se scrie corect: Se scrie cu â după t, nu cu î: bătrânețe, nu bătrînețe. Atenție la diacritice: â și ă.