jocsubstantiv
joc
Definiții
substantiv neutru
1Activitate desfășurată pentru distracție, plăcere sau relaxare, de obicei cu reguli stabilite.
„Copiii se joacă în parc, iar jocul lor preferat este ascunselea."
substantiv neutru
2Competiție sportivă sau întrecere între echipe sau persoane.
„Echipa noastră a câștigat jocul de fotbal cu 3-1."
substantiv neutru
3Mod de a interpreta un rol sau o piesă de teatru; spectacol.
„Jocul actorilor din această piesă a fost remarcabil."
substantiv neutru
4Mișcare sau funcționare a unui mecanism, cu un anumit grad de libertate.
„Volanul are un joc prea mare, trebuie reglat."
Gramatică
Substantiv neutru, pluralul este 'jocuri'. Se folosește și ca verb la persoana I singular, prezent, de la 'a juca' (eu joc).
Sinonime
distracțieamuzamentîntrecerecompetițiepartidă
Expresii și locuțiuni
a fi în joc — a fi în pericol sau a fi implicat într-o situație importantă
joc de cuvinte — exprimare bazată pe ambiguitatea sau asemănarea sunetelor cuvintelor, pentru efect comic sau artistic
a-și face jocul — a acționa cu abilitate pentru a obține un avantaj
Etimologie
Din latină 'iocus' (glumă, joc), prin intermediul limbii italiene 'gioco' sau direct din latină.
Se scrie corect: Se scrie 'joc', nu 'jok' sau 'gioc'. Atenție la plural: 'jocuri', nu 'jocuri' cu 'i' după 'c'? De fapt, corect este 'jocuri' (cu 'u' după 'c' pentru a păstra sunetul /k/).