iudăsubstantiv
iu-dă
Definiții
substantiv feminin
1Persoană perfidă, trădătoare, care își înșală prietenii sau apropiații.
„Nu te încrede în el, e o iudă."
substantiv feminin
2În tradiția creștină, numele lui Iuda Iscarioteanul, ucenicul care L-a trădat pe Iisus.
„Iuda a vândut pe Iisus pentru treizeci de arginți."
Gramatică
Se folosește și ca epitet depreciativ. La plural, formele articulate: iudele.
Expresii și locuțiuni
a fi o iudă — a fi o persoană trădătoare, de nimic
sărutul lui Iuda — faptă ipocrită, trădare ascunsă sub aparențe prietenești
Etimologie
Din numele propriu Iuda, de la grecescul Ioudas, ebraicul Yehudah.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început, nu 'iu' cu 'u' dublu. Atenție la diacritice: iudă, nu iuda.