urăsubstantiv
u-ră
Definiții
substantiv feminin
1Sentiment puternic de dușmănie sau aversiune față de cineva sau ceva.
„Ura dintre cele două familii dura de generații."
substantiv feminin
2Atitudine de respingere sau dezaprobare față de o idee, o situație sau un comportament.
„Ura lui față de minciună îl făcea să fie mereu sincer."
Gramatică
Substantiv feminin, singular, cu pluralul 'uri' (rar folosit). Se folosește de obicei la singular.
Sinonime
dușmănieinimicițieostilitateaversiuneantipatie
Expresii și locuțiuni
a purta ură cuiva — a avea sentimente de dușmănie față de cineva, a nu-l putea suferi
din ură — din cauza unui sentiment puternic de dușmănie
Etimologie
Din latină 'hora' (ceas, timp), prin sensul de 'ceas rău' sau 'ceas al mâniei', evoluând spre sensul de dușmănie.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u' și 'ă' la final, nu 'ura' cu sens de verb (forma de la 'a ura' – a dori). Atenție la diacritice: 'ură' cu ă, nu 'ura'.