disprețsubstantiv
dis-preț
Definiții
substantiv neutru
1Sentiment de desconsiderare sau de lipsă de respect față de cineva sau ceva; atitudine de superioritate.
„Privirea lui plină de dispreț m-a rănit."
substantiv neutru
2Atitudine de indiferență sau de subestimare față de o persoană, o idee sau o valoare.
„A tratat cu dispreț sfaturile profesorului."
Gramatică
Formele de plural sunt rare; se folosește mai des la singular.
Sinonime
disconsideraredesconsideraredisprețuiresocotealăsubestimare
Expresii și locuțiuni
a privi cu dispreț — a trata pe cineva cu superioritate și lipsă de respect
a arunca cu dispreț — a respinge ceva cu dezaprobare și desconsiderare
Etimologie
Din slavă (veche) 'prězrěti' sau din latină 'despectus', prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 's' și 'ț' la final, nu 'dispret' sau 'dispreț' cu 'z'.