iubețadjectiv
iu-beț
Definiții
adjectiv
1Care iubește mult, care este înclinat să iubească; plin de dragoste, afectuos.
„El este un băiat iubeț, mereu atent cu prietenii lui."
adjectiv
2Care se îndrăgostește ușor, care are tendința de a avea relații amoroase frecvente.
„Fata aceea este cam iubeață, se îndrăgostește la fiecare săptămână."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz. Feminin: iubeață, plural: iubețe. Grad de comparație: mai iubeț, cel mai iubeț.
Expresii și locuțiuni
a fi iubeț — a fi o persoană care iubește mult sau care se îndrăgostește ușor
Etimologie
Derivat din verbul 'a iubi' cu sufixul '-eț', de origine latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' la final, nu cu 't' simplu. Atenție la diacritice: iubeț, nu iubet.