Definiții
adjectiv
1Care aparține romantismului, un curent literar și artistic din secolul al XIX-lea, caracterizat prin sensibilitate, imaginație și exaltarea sentimentelor.
„Poetul romantic a scris versuri despre natură și iubire."
adjectiv
2Care exprimă sau inspiră dragoste, tandrețe și visare; plin de farmec și sensibilitate.
„Au avut o cină romantică la lumina lumânărilor."
adjectiv
3Despre o persoană: care este visătoare, idealistă, înclinată să vadă lucrurile într-o lumină frumoasă și să se lase condusă de sentimente.
„El este un tânăr romantic, mereu în căutarea iubirii perfecte."
Gramatică
Plural
romantici (masc.), romantice (fem.)
Articulat
romanticul (masc. sg.), romantica (fem. sg.)
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: romantic, romantică, romantici, romantice.
Expresii și locuțiuni
a fi romantic — a fi visător, a crede în iubire și în idealuri
seară romantică — o seară petrecută într-o atmosferă plină de dragoste și tandrețe
Etimologie
Din franceză romantique, italiană romantico, germană romantisch; derivat din roman (poveste) cu sufixul -ic.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' la final, nu 'k' (romantik este greșit). Atenție la diacritice: romantic, nu romantic (fără accent).