ispășitorsubstantiv
is-pă-și-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care ispășește o pedeapsă, care execută o condamnare.
„Ispășitorul a fost eliberat după ce și-a terminat pedeapsa."
adjectiv
2Care ispășește, care suportă consecințele unei greșeli sau a unei fapte rele.
„El avea un rol ispășitor în poveste, plătind pentru păcatele altora."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: ispășitoare (feminin), ispășitori (masculin plural), ispășitoare (feminin plural).
Expresii și locuțiuni
a fi ispășitor — a suporta pedeapsa pentru o vină proprie sau a altora
Etimologie
Din verbul a ispăși (derivat din slavona ispověděti, a mărturisi) + sufixul -tor.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'p', nu 'ispasitor' sau 'ispășitor' cu 'â' greșit. Atenție la diacritice: ispășitor, nu ispasitor.