penitentadjectiv
pe-ni-tent
Definiții
adjectiv
1Care își recunoaște greșelile și se căiește sincer pentru ele, fiind dispus să se îndrepte.
„El a fost penitent după ce a mințit și și-a cerut iertare."
substantiv masculin
2Persoană care se căiește de păcatele sale, mai ales în context religios, și care face penitență.
„Penitentul s-a spovedit preotului."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Ca substantiv, are forme de feminin: penitentă (plural penitente).
Etimologie
Din latină 'paenitens, -entis', participiul prezent al verbului 'paenitere' (a regreta, a se căi).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 't', nu 'penitent' cu 'e' în loc de 'i' la început. Atenție la diftongul 'ie' din prima silabă.