iscoditorsubstantiv
is-co-di-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care iscodește, care caută să afle lucruri ascunse sau secrete; persoană curioasă, care se amestecă în treburile altora.
„Iscoditorul din sat afla mereu noutățile înaintea tuturor."
adjectiv
2Care iscodește, care caută să descopere sau să afle ceva; curios, iscoditor.
„Privirea lui iscoditoare mă făcea să mă simt inconfortabil."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat (ex: femeie iscoditoare, copii iscoditori).
Expresii și locuțiuni
a fi iscoditor — a fi curios, a căuta să afle lucruri ascunse
Etimologie
Din verbul a iscodi + sufixul -tor, de origine slavă (a iscodi = a cerceta, a spiona).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început, nu 'iscoditor' cu 'â' sau 'î'. Atenție la sufixul '-tor'.