irupeverb
i-ru-pe
Definiții
verb intranzitiv
1A pătrunde brusc și cu violență într-un loc; a năvăli.
„Poliția a irupt în clădire în timpul nopții."
verb intranzitiv
2A începe brusc, a izbucni (despre fenomene naturale sau sentimente).
„Furtuna a irupt dintr-o dată peste sat."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (tipul a rupe). La persoana a III-a singular: irupe. Participiu: irupt. Gerunziu: irupând.
Expresii și locuțiuni
a irupe în lacrimi — a izbucni în plâns brusc
Etimologie
Din latină irrumpere, prin intermediul franceză irrompre.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început, nu 'erupe' (erupe se referă la vulcani). Atenție la diacritice: irupe, nu irupe.