irumpe - definiție, sinonime, exemple

DEX › irumpe

irumpeverb

i-rum-pe

Definiții

verb intranzitiv

1A pătrunde brusc și cu violență într-un loc; a năvăli, a se revărsa (despre ape, mulțimi etc.).

„Apele au irupt în câmpie după ploile torențiale."

verb intranzitiv

2A apărea sau a se manifesta dintr-o dată, cu intensitate (despre sentimente, fenomene).

„Bucuria a irupt în sufletul ei la vestea cea bună."

Gramatică

Verb de conjugarea a III-a (irumpe, irump, irumpând). Este un verb defectiv? Nu, se conjugă complet, dar e mai rar folosit la toate formele. Participiul: irupt.

Sinonime

năvăli năpădi năpusti năvăli năvăli năvăli

Antonime

retrage părăsi ieși

Etimologie

Din latină irrumpere (a pătrunde cu forță), compus din in- (în) + rumpere (a rupe).

Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început și cu 'u' după 'r': irumpe, nu 'erumpe' sau 'irumpe' cu 'â'.

Vrei mai multe detalii? Întreabă profesorul AI despre „irumpe"

Nu înțelegi o temă? Întreabă profesorul AI 🎓

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.

Cont gratuit