înzăbălaverb
în-ză-bă-la
Definiții
verb tranzitiv
1a întârzia pe cineva, a face să piardă timpul; a amâna
„Nu mă înzăbăla cu povești, am treabă!"
verb reflexiv
2a zăbovi, a rămâne undeva mai mult decât trebuie; a întârzia
„S-a înzăbălat la joacă și a întârziat la școală."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu înzăbăl, tu înzăbăli, el înzăbălă, noi înzăbălăm, voi înzăbălați, ei înzăbălă. La perfect compus: am înzăbălat. Participiul: înzăbălat.
Expresii și locuțiuni
a se înzăbăla cu ceva — a pierde timpul cu un lucru neimportant
Etimologie
Din prefixul în- + zăbălă (de origine slavă), cu sensul de 'a pune zăbala' (piesă de harnașament), de aici sensul figurat de 'a opri, a întârzia'.
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: înzăbăla, nu 'înzăbala' sau 'înzăbălă'. Atenție la diacritice: â și ă.