urgențăsubstantiv
ur-gen-ță
Definiții
substantiv feminin
1Caracterul a ceea ce este urgent; situație care cere o rezolvare imediată.
„Această problemă este de o urgență maximă."
substantiv feminin
2Serviciu medical specializat pentru cazuri grave, care necesită intervenție imediată.
„L-au dus la urgență după accident."
Gramatică
Formează pluralul cu -e, cu schimbarea lui ă în ă (urgență – urgențe).
Sinonime
grabăpresanțănecesitate
Antonime
întârziereamânare
Expresii și locuțiuni
de urgență — imediat, fără întârziere
Etimologie
Din franceză urgence, latină urgentia.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: urgență, nu urgență. Atenție la diacritice: urgență, nu urgenta.