intrigantadjectiv
in-tri-gant
Definiții
adjectiv
1Care intrigă, care stârnește curiozitate sau neliniște; misterios, captivant.
„Povestea lui are un final intrigant."
adjectiv
2Care provoacă intrigi, uneltiri; intrigant (rar, cu sens activ).
„Un personaj intrigant încerca să semene discordie."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz. Feminin: intrigantă, plural: intrigante. La comparativ: mai intrigant, superlativ: cel mai intrigant.
Expresii și locuțiuni
a fi intrigant — a stârni curiozitate sau suspiciune
Etimologie
Din franceză intrigant, italiană intrigante, derivat din verbul a intriga.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'tr', nu 'intrigant' cu 'e' (greșit: 'intregant'). Atenție la grupul 'nt' din mijloc.