întrețeseverb
în-tre-țe-se
Definiții
verb tranzitiv
1a împleti, a împreuna fire sau fibre, a țese unele printre altele
„Femeia întrețese firele de lână pentru a face un covor."
verb tranzitiv
2a amesteca, a combina elemente diferite într-un tot unitar
„Autorul întrețese realitatea cu fantezia în romanul său."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a, persoana a III-a singular, prezent indicativ. Infinitiv: a întrețese. Participiu: întrețesut. Conjugare parțială: eu întrețes, tu întrețesi, el/ea întrețese, noi întrețesem, voi întrețeseți, ei/ele întrețes.
Sinonime
împleteșteîmbinăîmpleteșteîmpleteșteîmpletește
Expresii și locuțiuni
a-și întrețese viața — a-și construi viața prin combinarea diferitelor experiențe
Etimologie
Din latină intertexere, prin intermediul formei populare între + țese.
Se scrie corect: Se scrie cu â după între, nu cu î: întrețese, nu întrețese. Atenție la diacritice: â și ș.