conciliantadjectiv
con-ci-li-ant
Definiții
adjectiv
1Care este dispus să ajungă la o înțelegere, să facă concesii pentru a evita conflictele; împăciuitor.
„Profesorul a fost conciliant și a acceptat să prelungească termenul de predare a proiectului."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Feminin: conciliantă, plural: conciliante. Are forme de comparativ: mai conciliant, cel mai conciliant.
Expresii și locuțiuni
a fi conciliant — a manifesta disponibilitate de a ajunge la un acord, evitând confruntările
Etimologie
Din franceză conciliant, italiană conciliante, latină concilians, -tis (participiul prezent al verbului conciliare – a împăca).
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' după 'l': conciliant, nu 'conciliant' cu un singur 'i' sau 'concilient'.