interceptaverb
in-ter-cep-ta
Definiții
verb tranzitiv
1A opri sau a prinde ceva sau pe cineva în timpul deplasării, înainte de a ajunge la destinație.
„Poliția a reușit să intercepteze mașina înainte să treacă granița."
verb tranzitiv
2A capta sau a asculta în mod secret o comunicare (telefon, mesaj, radio) fără acordul participanților.
„Serviciile secrete au interceptat convorbirea suspectului."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: eu interceptez, tu interceptezi, el interceptează. Perfect compus: am interceptat. Participiu: interceptat.
Expresii și locuțiuni
a intercepta o convorbire — a asculta în secret o discuție telefonică sau electronică
Etimologie
Din franceză intercepter, care provine din latină interceptare, frecventativ al lui intercipere (a prinde la mijloc).
Se scrie corect: Se scrie cu 'inter' la început, nu 'interceapta' sau 'intercepta' cu 'e' după 'c'? Corect este 'intercepta', cu 'e' după 'c' și 'p' înainte de 't'.