înțelepțiverb
în-țe-lep-ți
Definiții
verb
1A face pe cineva să devină înțelept; a da înțelepciune cuiva.
„Experiențele grele l-au înțelepțit pe tânărul acela."
verb
2A deveni înțelept, a căpăta experiență și judecată matură.
„Cu timpul, oamenii se înțelepțesc și învață din greșeli."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de persoana a II-a plural, prezent indicativ (voi înțelepți) și imperativ (înțelepți!). Participiul: înțeleptit.
Expresii și locuțiuni
a înțelepți pe cineva — a face pe cineva să înțeleagă mai bine viața, să devină mai chibzuit
Etimologie
Din latină *intellegere* sau din slavă, prin intermediul cuvântului 'înțelept'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'ț' și cu 'e' după 'l': în-țe-lep-ți. Nu confunda cu 'înțelepciune' (substantiv).