înțeleptadjectiv
în-țe-lept
Definiții
adjectiv
1Care are multă experiență și judecată bună, care acționează cu chibzuință și prudență.
„Bunicul meu este un om înțelept și ne dă mereu sfaturi bune."
substantiv masculin
2Persoană care posedă înțelepciune, care judecă drept și dă sfaturi valoroase.
„Înțeleptul satului era chemat să rezolve certurile dintre oameni."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: înțelept (masc. sg.), înțeleaptă (fem. sg.), înțelepți (masc. pl.), înțelepte (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
a fi înțelept ca un bătrân — a avea o judecată matură și profundă, deși ești tânăr
cuvinte înțelepte — sfaturi sau vorbe pline de înțelepciune
Etimologie
Din latină 'intellectus' (înțeles, pricepere), prin intermediul slavonei sau direct din română veche.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'n' și cu 'e' după 'ț': înțelept. Greșeală frecventă: 'ințelept' (fără 'â') sau 'înțelept' cu 'i' în loc de 'â'.