înșurupaverb
în-șu-ru-pa
Definiții
verb tranzitiv
1a fixa sau a strânge un șurub într-un material, rotindu-l cu o șurubelniță sau cu alt instrument
„Trebuie să înșurubez bine capacul ca să nu se scurgă apa."
verb tranzitiv
2a monta sau a asambla piese prin intermediul șuruburilor
„Am înșurubat mânerul la ușă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu înșurubez, tu înșurubezi, el/ea înșurubează. Participiul: înșurubat. Gerunziul: înșurubând.
Expresii și locuțiuni
a înșuruba pe cineva — a pune pe cineva într-o situație dificilă, a înșela sau a păcăli
Etimologie
Din prefixul în- + șurub (din germană Schraube) + sufix verbal -a.
Se scrie corect: Se scrie cu â după n: înșurupa, nu 'insurupa' sau 'înșuruba' (fără p). Atenție la diacritice: â și ș.