deșurubaverb
de-șu-ru-ba
Definiții
verb tranzitiv
1a scoate sau a slăbi un șurub, un capac sau alt element filetat prin rotire în sens invers acelor de ceasornic
„Trebuie să deșurubez capacul borcanului ca să-l deschid."
verb reflexiv
2a se slăbi sau a se desprinde singur (despre un șurub sau un element filetat)
„Șurubul s-a deșurubat din cauza vibrațiilor."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La indicativ prezent: eu deșurubez, tu deșurubezi, el deșurubează. Participiul: deșurubat. Gerunziu: deșurubând.
Expresii și locuțiuni
a deșuruba la minte — a fi nebun, a nu fi în toate mințile
Etimologie
Format din prefixul de- + șurub (din franceză vis, prin intermediul maghiară sau germană) + sufix verbal -a.
Se scrie corect: Se scrie deșuruba, cu ș după de- și cu un singur r. Nu confunda cu 'desuruba' (fără ș) sau 'deșuruba' cu doi r.