înstrunaverb
în-stru-na
Definiții
verb tranzitiv
1a încerca să îmblânzească sau să dreseze un animal sălbatic, mai ales un cal, prin metode dure; a domoli, a supune
„Călărețul a înstrunat calul sălbatic după multe ore de muncă."
verb tranzitiv (figurat)
2a supune sau a disciplina pe cineva cu autoritate, a pune stăpânire pe cineva
„Profesorul a înstrunat clasa gălăgioasă cu un singur gest."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu înstrunez, tu înstrunezi, el înstrunează. Participiul: înstrunat. Gerunziul: înstrunând.
Expresii și locuțiuni
a înstruna pe cineva — a-l face să asculte, a-l pune la punct
Etimologie
Din latină *instrunare, de la strună (coarda instrumentului), cu sensul de a întinde coarda, a acorda, apoi a supune.
Se scrie corect: Se scrie cu â după n, nu cu î: înstruna (nu 'înstruna' cu î după n). Atenție la diacritice: â, nu î.