înșfăcaverb
în-șfă-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A apuca sau a lua ceva cu repeziciune, adesea cu lăcomie sau cu violență.
„L-a înșfăcat de guler și l-a scos afară."
verb tranzitiv
2A prinde pe cineva pe neașteptate, a surprinde.
„Poliția l-a înșfăcat chiar în momentul furtului."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. La infinitiv lung: înșfăcare. Participiu: înșfăcat. Gerunziu: înșfăcând.
Expresii și locuțiuni
a înșfăca de guler — a prinde pe cineva cu forța, de obicei ca să-l pedepsească sau să-l oprească
Etimologie
De origine incertă, posibil din slavă sau din română veche, cu sensul de 'a apuca'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'n', nu 'însfăca' sau 'înșfaca' (fără ă). Atenție la diacritice: înșfăca, nu insfaca.