emancipaverb
e-man-ci-pa
Definiții
verb tranzitiv
1a elibera pe cineva de o dependență, de o subordonare sau de o situație de inferioritate; a da drepturi depline cuiva.
„Legile moderne au emancipat femeile, oferindu-le acces egal la educație și muncă."
verb reflexiv
2a se elibera de sub tutela cuiva sau de constrângeri sociale, devenind independent.
„Tânărul s-a emancipat de autoritatea părintească după ce a început să muncească."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La perfectul compus: am emancipat. Participiul: emancipat. Gerunziu: emancipând.
Expresii și locuțiuni
a se emancipa — a deveni independent, a scăpa de sub controlul sau influența cuiva
Etimologie
Din franceză émanciper, care provine din latină emancipare, de la e(x) + mancipare (a preda, a transfera proprietatea).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' inițial, nu cu 'i': emancipa, nu imancipa. Atenție la grupul 'nc' – nu se schimbă în 'm'.