înmuguriverb
în-mu-gu-ri
Definiții
verb intranzitiv
1A produce muguri, a da lăstari noi (despre plante); a începe să se dezvolte, a încolți.
„Copacii încep să înmugurească primăvara."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a înmuguri. Se conjugă: eu înmuguresc, tu înmugurești, el/ea înmugurește. Participiul: înmugurit. Gerunziul: înmugurind.
Expresii și locuțiuni
a înmuguri (fig.) — a începe să se dezvolte, a prinde contur (despre idei, sentimente)
Etimologie
Din prefixul în- + mugur (probabil de origine slavă sau autohtonă).
Se scrie corect: Se scrie cu â după n: înmuguri, nu inmuguri. Atenție la diacritice: â și ă.