înhățaverb
în-hă-ța
Definiții
verb tranzitiv
1A apuca sau a prinde ceva sau pe cineva cu mâna, adesea brusc sau cu forță.
„L-a înhățat de mânecă înainte să plece."
verb tranzitiv
2A lua în grabă, a apuca ceva fără să stea pe gânduri.
„Și-a înhățat geanta și a fugit la școală."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular: înhăță; participiu: înhățat; gerunziu: înhățând.
Expresii și locuțiuni
a înhăța de guler — a prinde pe cineva cu forța, a trage de el
Etimologie
Din prefixul în- + hăța (variantă a lui hața, de origine expresivă).
Se scrie corect: Se scrie cu â după n, nu cu î: înhăța (nu 'înhîța'). Atenție la diacritice: înhăța, nu 'inhata'.