exhumaverb
ex-hu-ma
Definiții
verb tranzitiv
1a scoate un cadavru din mormânt, pentru cercetări sau pentru reînhumare
„Medicii legiști au exhumat trupul pentru a stabili cauza morții."
verb tranzitiv (figurat)
2a scoate la lumină ceva uitat sau ascuns, a readuce în discuție
„Jurnalistul a exhumat câteva documente vechi care schimbă perspectiva asupra evenimentului."
Gramatică
Conjugare: a exhuma (verb de conjugarea I). Participiu: exhumat. Gerunziu: exhumând. Imperfect: exhumam. Perfect simplu: exhumai.
Expresii și locuțiuni
a exhuma un proces — a redeschide un caz judecătoresc închis
Etimologie
Din franceză exhumer, care provine din latină exhumare (ex- 'din' + humus 'pământ').
Se scrie corect: Se scrie cu 'x' și 'h': exhuma, nu 'exuma' (fără h). Atenție la forma de participiu: exhumat, nu exumat.