înghimpaverb
în-ghim-pa
Definiții
verb tranzitiv
1a înțepa cu ghimpi sau cu ceva ascuțit; a produce o senzație de înțepătură.
„Mâna l-a înghimpat spinul trandafirului."
verb reflexiv
2a se înțepa singur, a se răni cu un ghimpe sau cu un obiect ascuțit.
„S-a înghimpat la deget când culegea mure."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, prezent: înghimpă. Participiu: înghimpat. Gerunziu: înghimpând.
Expresii și locuțiuni
a-l înghimpa conștiința — a avea mustrări de conștiință, a se simți vinovat
Etimologie
Din prefixul în- + ghimpe (din latină *aculeus, dar cu influență slavă).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'm' înainte de 'p': înghimpa, nu 'inghimpa' sau 'înghimba'.