înfloraverb
în-flo-ra
Definiții
verb intranzitiv
1A produce flori; a se acoperi de flori (despre plante).
„Mereii înfloresc primăvara."
verb reflexiv
2A se îmbujora, a roși (despre obraji).
„Obrajii i s-au înflorat de emoție."
verb reflexiv
3A se dezvolta, a prospera, a cunoaște o perioadă de înflorire.
„Arta a înflorit în timpul Renașterii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv și reflexiv. Conjugare: eu înfloresc, tu înflorești, el înflorește, noi înflorim, voi înfloriți, ei înfloresc. Participiul: înflorit. Gerunziul: înflorind.
Expresii și locuțiuni
a-i înflori inima — a se bucura, a fi fericit
a înflori în bobi — a apărea o erupție pe piele (în limbaj popular)
Etimologie
Din latină *inflorare, derivat din flos, floris (floare).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'fl' în interior: înflora, nu 'infora' sau 'înflora' (cu 'f' dublu). Atenție la diacritice: î și ă.