înfloriverb
în-flo-ri
Definiții
verb intranzitiv
1A produce flori; a se acoperi de flori (despre plante).
„Merele au înflorit în grădină."
verb intranzitiv
2A se dezvolta, a prospera, a cunoaște o perioadă de succes sau de avânt.
„Arta a înflorit în perioada Renașterii."
verb reflexiv
3A se îmbujora, a prinde culoare (despre obraji).
„Obrajii i s-au înflorit de emoție."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugare: eu înfloresc, tu înflorești, el înflorește, noi înflorim, voi înfloriți, ei înfloresc. Participiul: înflorit. Gerunziu: înflorind.
Expresii și locuțiuni
a înflori ca un trandafir — a fi sănătos, frumos, plin de viață
a-i înflori inima — a simți o bucurie mare
Etimologie
Din latină *inflorire, format din in- + florire (a înflori), de la flos, floris (floare).
Se scrie corect: Se scrie cu â după n: înflori, nu 'in-flori' sau 'înflorii'. Atenție la diacritice: â și ă.