încolăciverb
în-co-lă-ci
Definiții
verb tranzitiv
1a înfășura ceva în jurul unui obiect sau a se înfășura în jurul cuiva, formând spire, ca un șarpe sau o sfoară.
„Șarpele s-a încolăcit în jurul crengii."
verb reflexiv
2a se strânge într-o formă circulară, a se ghemui.
„Pisica s-a încolăcit pe pernă."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, tipul 'a urî'. Forme: eu încolăcesc, tu încolăcești, el încolăcește; perfect simplu: încolăcii; participiu: încolăcit.
Expresii și locuțiuni
a se încolăci ca șarpele — a se înfășura strâns, amenințător, în jurul cuiva sau a ceva
Etimologie
Din prefixul 'în-' + 'colac' (cerc, inel), cu sensul de a face un colac.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' în interior: încolăci, nu 'incolaci' sau 'încolăci' (greșit).