îndușmăniverb
în-duș-mă-ni
Definiții
verb tranzitiv
1a face pe cineva dușman cu altcineva, a stârni dușmănie între persoane
„Bârfele l-au îndușmănit pe Ion cu vecinul său."
verb reflexiv
2a deveni dușman cu cineva, a se învrăjbi
„S-au îndușmănit din cauza unei neînțelegeri minore."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: îndușmănesc, îndușmănești, îndușmănește; participiul: îndușmănit. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea' la perfect compus.
Expresii și locuțiuni
a se îndușmăni cu cineva — a deveni dușman cu cineva
Etimologie
Din prefixul 'în-' + 'dușman' (din slavă dušmanin) + sufixul '-i'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ș' după 'd': îndușmăni. Nu confunda cu 'îndușmăni' (cu 'â' în interior) – corect este 'îndușmăni'.