indulgență - definiție, sinonime, exemple

DEX › indulgență

indulgențăsubstantiv

in-dul-gen-ță

Definiții

substantiv feminin

1Îngăduință, iertare sau toleranță față de greșelile sau slăbiciunile altora.

„Profesoara a arătat indulgență față de elevul care întârziase la oră."

substantiv feminin

2În religia catolică, iertarea pedepsei temporale pentru păcate, acordată de Biserică.

„Credincioșii au primit indulgență după spovedanie."

Gen

feminin

Număr

singular

Plural

indulgențe

Articulat

indulgența

Se folosește frecvent cu prepoziția 'față de' sau 'pentru'.

îngăduințăiertaretoleranță clemențăblândețe

severitaterigoareintoleranță asprime

a avea indulgență față de cineva — a fi îngăduitor cu cineva, a-i ierta greșelile

Din latină 'indulgentia', derivat din verbul 'indulgere' (a fi îngăduitor).

Se scrie corect: Se scrie cu 'g', nu cu 'j': indulgență, nu indurjență. Atenție la diacritice: 'ă' la final.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.