îndestulător - definiție, sinonime, exemple

DEX › îndestulător

îndestulătoradjectiv

în-des-tu-lă-tor

Definiții

adjectiv

1Care este suficient, destul pentru a acoperi o nevoie; care asigură cele necesare.

„Venitul lui este îndestulător pentru a trăi decent."

adjectiv

2Care este satisfăcător, acceptabil, deși nu excepțional.

„Rezultatele obținute au fost îndestulătoare pentru a trece examenul."

Gramatică

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

îndestulători

Articulat

îndestulătorul

Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: îndestulătoare (feminin singular), îndestulători (masculin plural), îndestulătoare (feminin/neutru plural).

Sinonime

suficient destul satisfăcător adecvat potrivit

Antonime

insuficientnesatisfăcătorlipsitdeficitar

Etimologie

Din verbul a îndestula (a face să fie de ajuns) + sufixul -ător, de origine latină.

Se scrie corect: Se scrie cu â (nu cu î) după prefixul în-: îndestulător. Atenție la diacritice: â și ă.

Vrei mai multe detalii? Întreabă profesorul AI despre „îndestulător"

Nu înțelegi o temă? Întreabă profesorul AI 🎓

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.

Cont gratuit