suficientadjectiv
su-fi-ci-ent
Definiții
adjectiv
1Care este atât cât trebuie, cât este necesar pentru un anumit scop; îndeajuns.
„Am avut suficient timp să termin tema."
adjectiv
2Care este destul de bun, satisfăcător, dar nu excepțional.
„Nota lui a fost suficientă pentru a trece examenul."
Gramatică
Plural
suficienți (masc.), suficiente (fem./neutru)
Articulat
suficientul (masc.), suficienta (fem.)
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: suficient (masc. sg.), suficientă (fem. sg.), suficienți (masc. pl.), suficiente (fem./neutru pl.).
Expresii și locuțiuni
a fi suficient de... — a avea destulă cantitate sau calitate pentru ceva
suficient cât să... — în măsură să permită ceva
Etimologie
Din latină 'sufficiens, -entis', participiul prezent al verbului 'sufficere' (a fi suficient, a ajunge).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'c' și cu 'e' înainte de 'n': su-fi-ci-ent. Atenție să nu scrii 'suficient' cu 'ț' sau 'sufficient' (cu doi 'f').