satisfăcătoradjectiv
sa-tis-fă-că-tor
Definiții
adjectiv
1Care produce satisfacție, care corespunde așteptărilor sau cerințelor; mulțumitor.
„Rezultatul la examen a fost satisfăcător."
adjectiv
2Care este suficient de bun, acceptabil, deși nu excelent.
„Calitatea lucrării este satisfăcătoare, dar se putea mai bine."
Gramatică
Plural
satisfăcători (masc.), satisfăcătoare (neutru/fem.)
Articulat
satisfăcătorul (masc. sg.), satisfăcătoarea (fem. sg.)
Adjectiv variabil cu 4 forme: satisfăcător, satisfăcătoare, satisfăcători, satisfăcătoare. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
notă satisfăcătoare — Nota școlară 5 (în sistemul românesc de evaluare), care indică un nivel minim acceptabil.
Etimologie
Din verbul 'a satisface' + sufixul '-ător' (după modelul francez 'satisfaisant' sau latin 'satisfacere').
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'f' și cu 'ă' după 'c': satisfăcător. Atenție la forma de feminin: satisfăcătoare (nu 'satisfăcătoare' cu un singur 'ă' după 'c').