indecență - definiție, sinonime, exemple

DEX › indecență

indecențăsubstantiv

in-de-cen-ță

Definiții

substantiv feminin

1Caracterul sau comportamentul care încalcă regulile de bună-cuviință, decența sau moralitatea; lipsă de decență.

„Indecența lui la petrecere a șocat pe toată lumea."

substantiv feminin

2Faptă, vorbă sau atitudine necuviincioasă, ofensatoare sau vulgară.

„A spune astfel de indecențe în public este inacceptabil."

Gen

feminin

Număr

singular

Plural

indecențe

Articulat

indecența

Substantiv feminin, format cu sufixul -ență. Pluralul este regulat: indecențe.

necuviințăobrăznicievulgaritate imoralitatenerușinare

decențăcuviințămodestierespect

a comite o indecență — a săvârși o faptă necuviincioasă sau imorală

Din franceză indécence, care provine din latină indecentia.

Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'n', nu 'indesență'. Atenție la diacritice: indecență, nu indecenta.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.